Satul meu, mă tot farmecă discret Cu uliți drepte, pline de copii; Cu bătrâni la porți, cu pălării Ce nu dau, doi bani, pe un poet. În centru oamenii bârfesc încet Și beau tării și bere-n prăvălii; Satul meu, mă tot farmecă discret, Cu uliți drepte, pline de copii. Pe șoseaua mare pășesc încet, Flăcăi voioși și fete durdulii; Satul meu, sat răzeşesc, Sat de neam moldovenesc, Sat luat de val turcesc Şi-aruncat la ţărm rusesc. Satul meu, plai strămoşesc, Ungheraş de rai Domnesc, Prin vers şi cânt haiducesc Feciorii te proslăvesc. Anii ţi se înmulţesc, Bravii şoimi te părăsesc Şi domniţele tânjesc După braţul voinicesc. Satul meu, plai bogdănesc, Dragii mei, satul meu este în zona de deal, aproape de munte. Noi nu am avut niciodată CAP. Oamenii sunt harnici și serioși. Și mai au o mare calitate, sunt chivernisiți, economi. Dar, dragilor, dacă nu aveau copii care să lucreze în Europa, nu se puteau descurca în aceste vremuri. Care, din puținul lor, pentru că și în Europa În satul meu salcâmii cresc pe oase de martiri, iar rădăcinile înfipte-n os domnesc aduc în floare, primăvara, regeștile simțiri. Salcâmule, rege al meu, lordule drept, ia-mi sufletul și sângele din piept și-nvie cu osu-ți regal șirul de voievozi fără egal. Din flori și frunze, din alb și verde pune șaua pe calul născut a se pierde Satul- Vilcele Acesta este satul meu si aici voi fi mereu, Satul Vilcele se numeste si pe toti el ii primeste, Oameni buni cu suflet mare Si cu inimi ca o floare E un sat foarte micut Dar este foarte dragut Profesori ,Educatori,Vinzatori si Agricultori Noi pe toti ii avem Si de bine ii auzim Ei pe noi neau invatat Ca sa fim buni pentru sat Prin satul meu ce-l port de ani în gând La fel cum se gătea în primăveri, Mă furişez adesea ascultând Bobocii alintaţi de-un soare blând Cum se deschid de bucurie-n meri ; Cobor apoi pe râu, din deal, izvor, Doar să clătesc în ape cristaline, Stârnind mireasma pâinii din cuptor, A morii piatră, ca să mă strecor p9SG.

poezii despre satul meu